Taste of Amsterdam

Povesteam intr-un unul din post-urile anterioare ca weekend-ul trecut am fost la un eveniment simandicos cu si despre mancare. Taste of Amsterdam (25-28 iunie) face parte dintr-o serie de expozitii reunite sub numele de Taste Festivals care au avut loc pana acum in alte 11 orase ale lumii, printre care Birmingham, Auckland, Sidney, Cape Town, samd.  Dintre orasele europene insa, Taste of London este cel mai mare festival al restaurantelor  si datorita popularitatii acestuia printre londonezi beneficiaza anual de doua editii, (winter &summer). Targul de la Amsterdam a fost primul din Europa (exceptand, precum britanicii, UK, tara de origine a festivalului), dar se pare ca a fost un succes pentru ca organizatorii au anuntat ca vor repeta isprava in Den Haag.

Locatia aleasa pentru primul Taste of Amsterdam a fost Amstel Park, parcul unde am facut majoritatea fotografiilor cu flori de primavara Atmosfera a fost casual , in ciuda faptului ca la targ venisera multi specialisti in restaurante, food critics plus ocazionalii excentrici ai Amsterdamului.

Planul era acela de a face o sesiune foto inainte pentru a surprinde bucuria cu care participantii degustau mancarurile si bauturile  fine. Next, sa vizitez toate standurile si sa gasesc impreuna cu insotitorii mei un restaurant de unde sa ne cumparam cina. Nu am reusit sa prind multe trairi insa, pentru ca evenimentul fiind unul simanicos, toata lumea voia sa se ascunda parca de camera, fapt pentru care multi reprezentanti ai presei  roiau de colo-colo in cautare de cadre perfecte. Trebuie sa fi fost si locatia, nu foarte intinsa, de aici sentimentul ca este posibil sa deranjezi pe cineva. Au fost insa si oameni care mi-au cerut sa-i fotografiez dar m-au facut sa promit ca nu public pozele Am surprins totusi cateva cadre :

Se poarta mult florile in par, de toate culorile si dimensiunile, chiar si naturale. Nu am avut timp sa le fotografiez insa pe toate, so trust me

Dar sa revenim la mancare:

Surprinzator, unul dintre standurile care atrageau constant vizitatori era cel al firmei de branzeturi Old Amsterdam :

De stiut stiam ca e buna, dar proaspat taiata e de 10 ori mai cremoasa Cel mai mult mi-a placut cu gem, dar nu le-am incercat chiar pe toate Acum daca-mi aduc bine aminte, cred ca intre branza si sucul de rodii m-a prins din urma olandezul ala care s-a gandit sa ma socheze de doua ori cand mi-a spus ca i-a placut la Bucuresti si care m-a determinat sa scriu ultimele trei post-uri. Daca ar fi stiut el, saracul, ca a pornit ceva care a ranit pe cativa dintre bloggerii romani de top..

Bautura mea preferata (fara alcool) de acolo trebuie sa fi fost cea servita de Health’s Angels, un suc natural de rodie.

In timp ce asteptam sa apara primul fel de mancare am fost prinsa de poala rochiei de un omulet cu ochi albastri care murmura “mamma, mamma” Surprinzator, dupa rochie s-a prins de niste pantaloni, parand sa fie convins ca atunci chiar era vorba de mama. Am aflat pe urma ca pustiulica vorbea italiana! Intrucat asta micu nu mergea, ci topaia prin iarba,  focus-ul in prima poze este pe salopeta si nu mai sus, unde trebuia sa fie.

Apoi cina a venit sub forma unui worst care pare la prima vedere simplu dar era facut dintr- combinatie de fenicul si carne alba, insotit de un sos foarte sarat care in combinatie cu fenicului dadea un gust foarte exotic. I-am dat nota 8.

Am uitat sa precizez ca mancarea nu se putea cumpara cu bani. La intrare participantii puteau cumpara “florini” , in valoare de 1,35 eur unul. Cred ca pentru worst am avut nevoie de 4.

Felul doi trebuie sa fie cea mai buna portie de mancare pe care am mancat-o vreodata : un biftec tartar cu sos, acoperit de un pat de salata verde. L-am mancat atat de repede incat nici n-am apucat sa-i fac o poza. Oricum mereu arata relativ dubios Restaurantul de la care l-am cumparat este condus de unul dintre cei mai faimosi bucatari olandezi care detine singurul restaurant din Olanda care a primit doua stele Michelin. Restaurantul care-i poarta numele, Ron Blaauw, se gaseste in Oudekerk aan de Amstel, un orasel aflat al 9 km distanta de Amsterdam.

Bauturile au fost si ele pe masura: limoncello Villa Massa, produs din coaja lamailor din Sorrento. Trebuie sa fie – daca nu cel mai bun de pe piata asa cum il lauda the saleswoman- atunci printre cele mai bune pe care le-am baut de cand l-am descoperit pe Coasta Amalfitana.

Nimic nu poate fi mai placut decat un pahar de limoncello servit dintr-o sticla pe jumatate inghetata intr-o seara calduroasa in parc. Poate doar un alt pahar de port vintage, vechi de 10 ani? Credeti-ma , sunt o combinatie placuta.

Nu spun cate pahare am consumat toti 4, cati eram, dar tot ce vindeau acolo a fost de cea mai buna calitate.

Un alt stand care mi-a placut a fost Tea House. Am testat diverse ceaiuri, de la jasmin pana la chestii putin mai ciudatele.

Am fost ajutati de o cunoscatoare sa facem disctinctia intre diversele feluri de ceaiuri , toate provenite din culturi biologice. Ceaiul , initial destinat ceainariilor si restaurantelor, poate fi cumparat numai online. Eu as fi cumparat multe dintre ele, dar sincer, era cam scump pentru bugetul meu Licoarea verde din planul indepartat este lichior de ceai /tea liquor , despre care auzisem, dar care nu mi-a placut foarte tare.

In partea a doua a serii am participat la un workshop unde atasatul cultural al ambasadei Malaeziei ne-a invatat cum sa sculptam legume si fructe There has been blood ) Dar despre asta o sa scriu mai tarziu, cand o sa prind din nou putin timp liber . Acum am o intalnire, not as in “date” but as in “appointment”

P.S. Cinci posturi despre A’dam am promis, cinci o sa fie, poate  asa scap un pic de oamenii de prost gust si fanii lor